Mărinimie, pentru criminali.
Descumpănite creaturi printre absenți rivali.
Conglomerat de piedici ,
Multiple, nu de-un fel.
Și greu e să adjudeci,
Atunci când spui pe șleau,
Că timpul care trece:
"- Exploatat îl vreau !"
Doar ticăloase minți,
Cu atârnînd lachei,
Ce-n simpla lor credință,
Sunt drepte pentru zei.
- Poftim? Spuneai că sigur?
Vei cuceri-un duet,
De litere siameze,
Cuprinse-n epitet.
-Nu știu, ce-aș putea spune?
Puțin mă îndoiesc;
Dar pân' la urmă are,
Și rolul interpret.
Așa că, cine știe:
De la +unu-n sus !
Dar ce-o sa faci atuncea,
Când vei avea deajuns?
Că, doară plictiseala, accede altceva;
Pe când nevoia chiară,
Te i-a, în ...bip ... a mea!
(Te i-a și nu-i putea,
Precede ce-a urma.)
Că, dacă eu... și-s tare,
Ajung un sclifosit...
Ce face cel ce are,
Dar e cam plictisit?
(Și-i place ce-ai)Cu drag de ce-ai gândit !
